HGH Fragment 176-191 și metabolismul grăsimilor

HGH Fragment 176-191 și metabolismul grăsimilor

HGH Fragment 176-191 se bazează pe o idee elegantă: să separi două efecte ale hormonului de creștere și să-l păstrezi doar pe unul dintre ele. Acest articol verifică dacă ideea rezistă.

Ce este acest fragment?

Denumirea este literală. Hormonul de creștere are 191 de aminoacizi; fragmentul este format din aminoacizii 176–191 — adică din extremitatea capătului C-terminal.

Motivul pentru care a fost izolată tocmai această porțiune este că hormonul de creștere face două lucruri pe care cercetătorii le-ar separa bucuroși. Influențează metabolismul grăsimilor și favorizează creșterea celulară — aceasta din urmă în principal determinând ficatul să producă IGF-1. Analiza structurală a sugerat că activitatea lipolitică este localizată în capătul C-terminal, în timp ce efectele de stimulare a creșterii necesită alte porțiuni ale moleculei. Fragmentul este o încercare de a valorifica această separare.

Lipoliza nu înseamnă pierdere de grăsime

Acesta este cel mai important punct al articolului și cel mai des trecut cu vederea.

Lipoliza este descompunerea trigliceridelor din țesutul adipos în acizi grași liberi și glicerol. Oxidarea este ceea ce se întâmplă mai departe cu acești acizi — dacă sunt efectiv arși în mitocondrii.

Nu sunt același lucru, iar rezultatul net îl dă exclusiv a doua. Acizii grași eliberați care nu sunt oxidați revin pur și simplu la trigliceride prin reesterificare, adesea în același țesut din care au plecat. O substanță care crește lipoliza fără a influența oxidarea mută aceeași grăsime dintr-un loc în altul și nu obține nimic net.

Asta înseamnă că un studiu care măsoară eliberarea de glicerol în culturi de adipocite — iar acesta este designul cel mai frecvent — nu răspunde la întrebarea la care pretinde că răspunde. Arată că lipoliza crește. Nu spune nimic despre bilanț.

Ce arată studiile

Efectele lipolitice au fost descrise în culturi de adipocite și în modele pe rozătoare, iar acolo rezultatele sunt relativ coerente. Faptul că fragmentul nu pare să crească IGF-1 — ceea ce era chiar rostul întregii construcții — este și el susținut de studiile disponibile.

Datele la om sunt însă aproape inexistente. Câteva studii mici, de scurtă durată, cu criterii de evaluare care nu deosebesc lipoliza de oxidare. Este o bază foarte șubredă pentru o moleculă promovată atât de larg.

Fragment sau secretagog?

Merită separate două strategii complet diferite. Un secretagog GH precum ipamorelina determină hipofiza să elibereze întregul hormon de creștere, cu toate efectele sale, inclusiv creșterea IGF-1. Fragmentul face invers — încearcă să izoleze un singur efect și să lase restul deoparte. Răspund la întrebări complet diferite și nu ar trebui comparate ca și cum ar fi alternative una pentru cealaltă.

Concluzie

Ipoteza din spatele HGH Fragment 176-191 este logică și justificată structural. Dovezile că ea funcționează în organism sunt sărace, iar criteriile de evaluare raportate cel mai des nu răspund la întrebarea corectă. Cine studiază această moleculă ar trebui să măsoare oxidarea, nu doar lipoliza.

Produse: HGH Fragment 176-191 și 5-Amino-1MQ. Categorie: Peptide pentru slăbire și metabolismul grăsimilor.

Citește și