Certificatul de analiză (COA): cum îl citești corect

Certificatul de analiză este singurul lucru care separă o afirmație despre puritate de dovada ei. Dar un certificat poate fi și un document care arată convingător și nu spune nimic. Iată diferența.

Ce trebuie să conțină un COA

Un certificat util conține patru lucruri. Dacă lipsește oricare dintre ele, documentul este, în practică, decorativ.

1. Identitatea — spectrometria de masă

Spectrometria de masă măsoară masa moleculară. Aceasta trebuie să corespundă masei teoretice a secvenței de pe etichetă, cu o abatere de cel mult câteva unități.

Răspunde la întrebarea dacă este molecula corectă. Este o întrebare diferită de cea a purității și cea mai importantă dintre cele două: o substanță greșită, foarte pură, rămâne tot o substanță greșită.

În spectrele reale apar frecvent picuri la masa plus 22 și plus 38 — aducți de sodiu și de potasiu. Sunt normali și nu indică o contaminare.

2. Puritatea — HPLC

Cromatografia de lichide separă componentele probei și le măsoară. Rezultatul este o cromatogramă: o curbă cu picuri, în care aria de sub fiecare pic corespunde ponderii componentei respective.

Cifra care exprimă puritatea este aria picului peptidei-țintă raportată la aria totală. 99 % înseamnă că 99 % din materialul detectat este molecula-țintă.

Uită-te la curbă, nu doar la cifră. Un certificat care indică „≥ 99 %” fără să arate cromatograma îți cere să crezi puritatea pe cuvânt. Iar curba spune mai mult decât cifra: multe picuri mici aproape de picul principal indică produse secundare de sinteză strâns înrudite — secvențe trunchiate sau cu deleții —, în timp ce un singur pic departe de cel principal este mai des un reziduu de solvent.

3. Numărul lotului

Certificatul trebuie să se refere la lotul pe care l-ai primit, iar numărul lotului trebuie să corespundă marcajului de pe flacon. Un certificat generic „pentru produs” nu este un rezultat de analiză — analiza se face pe material, nu pe denumirea produsului.

4. Data și laboratorul

Data analizei și cine a efectuat-o. Un certificat fără dată nu spune nimic despre faptul că materialul a fost testat înainte sau după ce a stat jumătate de an într-un depozit.

Ce lipsește dintr-un certificat prost

• Lipsa cromatogramei — doar o cifră. Cea mai frecventă și cea mai gravă lipsă.
• Lipsa numărului de lot sau un număr care nu corespunde flaconului.
• Lipsa datei.
• Lipsa spectrometriei de masă — caz în care identitatea este neconfirmată, iar puritatea răspunde la întrebarea greșită.
• Cifre suspect de rotunde — rezultatele reale ale măsurătorilor ies rareori exact 99,0 %.
• Doar logoul unei terțe părți, fără nicio indicație despre ce s-a testat de fapt.

Ce nu acoperă puritatea

Chiar și un COA complet are limite pe care merită să le cunoști. Puritatea măsurată prin HPLC se referă la ceea ce vede detectorul la o anumită lungime de undă. Endotoxinele, reziduurile de solvenți sub limita de detecție și conținutul de apă sunt analize separate, care nu sunt incluse dacă nu au fost raportate explicit.

Puritatea nu spune nimic nici despre stabilitate. O probă care era pură în proporție de 99 % în momentul analizei se poate să se fi degradat între timp — și acesta este tot motivul pentru care depozitarea și transportul contează.

Cere certificatul înainte de cumpărare

Cel mai simplu test al calității unui furnizor este să îi ceri certificatul pentru lotul curent înainte de a plasa comanda. Furnizorul care îl are ți-l trimite. Cel care nu îl are găsește un motiv să nu o facă.

Trimitem COA la cerere înainte de cumpărare — scrie-ne numele produsului prin pagina de contact. În plus, atașăm certificatul la fiecare colet.

Pe scurt

Un certificat trebuie să răspundă la patru întrebări: este molecula corectă, cât de pură este, se referă la acest flacon și când a fost făcută măsurătoarea? Un document care nu face asta nu este un certificat de analiză — este o asigurare cu o formatare frumoasă.

Citește și de ce nici un preparat bun nu salvează un studiu prost.